O faptă bună, cât de mică, face diferența

Este prima data cand imi donez ziua de nastere pentru o cauza sociala si am putine emotii.

Initial credeam ca aceste emotii au venit ca o anxietate a ideii de a fi publica si de a cere altora ajutor (traume din copilarie), dar imi este mai clar acum ca emotiile sunt dedicate copiilor care o sa se bucure de acest ajutor. :)

As aprecia foarte mult daca in loc de un cadou anul acesta, m-ai ajuta sa ajutam impreuna niste copii care merita toata atentia.

Am rezonat foarte mult cu acest proiect dedicat "copiilor fara eroi", pentru ca si eu am inteles de-a lungul vietii ca e foarte important contextul si mediul in care te nasti, cresti si te dezvolti.

Este si un subiect foarte stigmatizat in societate si anume ca nu conteaza mediul si situația ta, ci conteaza cum te ridici si iti iei viața in maini...ironic...eticheta aceasta este setata tot de oamenii care s-au nascut in medii/familii mai "norocoase", care au reach pe canalele social si cred ca stiu despre ce vorbesc.

Si eu la randul meu m-am lovit des de aceasta situatie. Mereu am avut starturi mult mai grele in comparatie cu altii, fie prieteni, fie colegi de clasa, fie colegi de munca, de fiecare data eu trebuind sa muncesc mai mult si sa lucrez mai mult si sa invat mai mult. Ca apoi tot o persoana "mai norocoasa" sa vina si sa spuna ca "hey engleza ta nu e asa buna, mai lucreaza si tu la accentul ala" (tu care poate ai invatat engleza mult mai tarziu si esti inca stangaci) sau "wtf tu nu stii melodii de cultura? Ce ai făcut toata copilăria ta?" (tu care ai avut internet foarte tarziu sau munceai la tara si nu aveai si poate chiar nu stiai sa il folosesti) sau "nu stii sa schiezi? Wow" (tu care ai fost la munte de maxim doua ori in 18 ani).

Nu am mentionat toate astea ca sa ma victimizez, din contra, este mai degraba cel mai puternic sentiment pe care il inteleg in randul copiilor care trebuie sa isi construiască singuri startul.

Evident ca aceste situatii sunt "pistol cu apa" in comparatie cu ce start si cate lucruri are de recuperat un copil dintr-un centru de plasament si de cate x ori trebuie sa muncească mai mult doar ca sa fie si el "in rand cu lumea", cum se spune des in societate. Pentru ca dincolo de starturi, bagajul emotional si traumatic pe care il poarta acel copil este unul foarte mare.

Sunt bucuroasa ca există oameni ca cei din Mental Help care ii ajuta sa se descopere, sa vorbească despre fricile, traumele si grijile lor, si m-as bucura enorm daca si tu ai sustine aceasta cauza, printr-o donatie oricat de mica.

Un fulg de zapada, singur, nu o sa faca nicio diferență, dar mai multi pusi la un loc, deja formeaza un bulgare, mai apoi baza de jos, mijloc, de sus, si in final un om de zăpadă.

Haideti sa construim împreună un om de zapada si sa il dedicam acestor copii :)

Mulțumesc ca ai avut rabdare sa citesti tot. ?